umbrit definitie
- Vezi aici mai multe rimeumbrit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuum
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuumb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curit
UMBRÍT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (I 1), acoperit de umbră, plin de umbră; umbros. 2. întunecos. ♦ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. – V. umbri. adjectivumbrit
umbrí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbrésc, imperf. 3 sg. umbreá; conj. prez. 3 să umbreáscă verb tranzitivumbri
umbrì v. 1. a face, a da umbră; 2. a pune umbre la un desen sau tablou; 3. fig. a proteja: întinde mâna ta și umbrește aceste locuri AL. [Lat. UMBRESCERE]. verb tranzitivumbrì
UMBRÍ, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A face, a ține umbră (I 1); a adumbri. 2. Refl. (Pop.) A sta la umbră (I 1), a se adumbri. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta o nuanță mai închisă; a (se) întuneca, a (se) închide. 4. Intranz. și refl. (Rar) A se contura. 5. Tranz. Fig. A dezonora, a păta, a compromite. – Din umbră. verb tranzitivumbri
umbrésc v. tr. (d. umbrelă). Acoper [!] cu umbră: un nuc umbrea curtea. Pin [!] anal. Niște gene negre și lungĭ îĭ umbreaŭ ochiĭ. Fac unuĭ tablou umbrele cuvenite. – Vrom. umbrez (lat. umbrare). verb tranzitivumbresc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiumbrit
| umbrit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | umbrit | umbritul | umbrită | umbrita |
| plural | umbriți | umbriții | umbrite | umbritele | |
| genitiv-dativ | singular | umbrit | umbritului | umbrite | umbritei |
| plural | umbriți | umbriților | umbrite | umbritelor | |