www.ReduPedia.ro
Definitie umbrire - ce inseamna umbrire - Dex Online

umbrire definitie

umbríre s. f., g.-d. art. umbrírii; pl. umbríri substantiv feminin umbrire

umbrire f. fapta de a umbri: sub a genelor umbrire EM. substantiv feminin umbrire

UMBRÍRE, umbriri, s. f. Faptul de a (se) umbri. ♦ Culoare, nuanță închisă, întunecată. – V. umbri. substantiv feminin umbrire

umbrí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbrésc, imperf. 3 sg. umbreá; conj. prez. 3 să umbreáscă verb tranzitiv umbri

umbrì v. 1. a face, a da umbră; 2. a pune umbre la un desen sau tablou; 3. fig. a proteja: întinde mâna ta și umbrește aceste locuri AL. [Lat. UMBRESCERE]. verb tranzitiv umbrì

UMBRÍ, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A face, a ține umbră (I 1); a adumbri. 2. Refl. (Pop.) A sta la umbră (I 1), a se adumbri. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta o nuanță mai închisă; a (se) întuneca, a (se) închide. 4. Intranz. și refl. (Rar) A se contura. 5. Tranz. Fig. A dezonora, a păta, a compromite. – Din umbră. verb tranzitiv umbri

umbrésc v. tr. (d. umbrelă). Acoper [!] cu umbră: un nuc umbrea curtea. Pin [!] anal. Niște gene negre și lungĭ îĭ umbreaŭ ochiĭ. Fac unuĭ tablou umbrele cuvenite. – Vrom. umbrez (lat. umbrare). verb tranzitiv umbresc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului umbrire

umbrire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular umbrire umbrirea
plural umbriri umbririle
genitiv-dativ singular umbriri umbririi
plural umbriri umbririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z