UMBRÍT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (I 1), acoperit de umbră, plin de umbră; umbros. 2. întunecos. ♦ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. – V. umbri. adjectivumbrit
UMBRÍȚĂ, umbrițe, s. f. (Pop.) Umbrișoară. – Umbră + suf. -iță. substantiv femininumbriță
umbriță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | umbriță | umbrița |
plural | umbrițe | umbrițele | |
genitiv-dativ | singular | umbrițe | umbriței |
plural | umbrițe | umbrițelor |