umbrí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbrésc, imperf. 3 sg. umbreá; conj. prez. 3 să umbreáscă verb tranzitivumbri
umbrì v. 1. a face, a da umbră; 2. a pune umbre la un desen sau tablou; 3. fig. a proteja: întinde mâna ta și umbrește aceste locuri AL. [Lat. UMBRESCERE]. verb tranzitivumbrì
UMBRÍ, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A face, a ține umbră (I 1); a adumbri. 2. Refl. (Pop.) A sta la umbră (I 1), a se adumbri. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta o nuanță mai închisă; a (se) întuneca, a (se) închide. 4. Intranz. și refl. (Rar) A se contura. 5. Tranz. Fig. A dezonora, a păta, a compromite. – Din umbră. verb tranzitivumbri
umbrésc v. tr. (d. umbrelă). Acoper [!] cu umbră: un nuc umbrea curtea. Pin [!] anal. Niște gene negre și lungĭ îĭ umbreaŭ ochiĭ. Fac unuĭ tablou umbrele cuvenite. – Vrom. umbrez (lat. umbrare). verb tranzitivumbresc
umbri verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)umbri | umbrire | umbrit | umbrind | singular | plural | ||
umbrind | umbriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | umbresc | (să)umbresc | umbream | umbrii | umbrisem | |
a II-a (tu) | umbrești | (să)umbrești | umbreai | umbriși | umbriseși | ||
a III-a (el, ea) | umbrește | (să)umbreai | umbrea | umbri | umbrise | ||
plural | I (noi) | umbrim | (să)umbrim | umbream | umbrirăm | umbriserăm | |
a II-a (voi) | umbriți | (să)umbriți | umbreați | umbrirăți | umbriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | umbresc | (să)umbrească | umbreau | umbriră | umbriseră |