UMBÓN s. n. punct central și proeminent al unei cochilii; ombilic (2). (< fr. ombon, lat. umbo) substantiv neutruumbon
umbon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | umbon | umbonul |
plural | umboane | umboanele | |
genitiv-dativ | singular | umbon | umbonului |
plural | umboane | umboanelor |