umblet definitie

úmblet s. n., pl. úmblete substantiv neutruumblet

úmblet n., pl. e (d. a umbla). Mers, alergătură: am ostenit de atîta umblet. Modu de a umbla: acest cal are umblet lin. – În nord îmblet. V. buĭestru. substantiv neutruumblet

ÚMBLET, umblete, s. n. Faptul de a umbla; umblare. ♦ Cutreierare, colindare; alergătură. ♦ Mod, fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. [Var.: (înv. și pop.) 'îmblet s. n.] – Umbla + suf. -et. substantiv neutruumblet

umblet n. 1. mers, alergătură; 2. mod de a umbla: umbletul calului; 3. Mold. buestru. [Tras din umblà]. substantiv neutruumblet

UMBLÉT, umblete, s. n. Faptul de a umbla; umblare. ♦ Cutreierare, colindare; alergătură. ♦ Mod, fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. [Var.: (înv. și pop.) îmblét s. n.] – Umbla + suf. -et. substantiv neutruumblet