*umbelifér, -ă adj. (d. umbela și -fer din fructi-fer). Bot. Care are florile în umbelă. F. pl. O familie care are florile așezate în umbrelă, ca: măraru, pătrunjelu, amisonu, baraboĭu, coriandru, alunelele, pucĭoacna, cucuta ș. a. substantiv femininumbelifer
UMBELIFÉRE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu flori dispuse în umbele; (la sg.) plantă din această familie. [Sg. umbeliferă, var. ombelifere s.f.pl. / cf. fr. ombellifères < lat. umbella – umbrelă, ferre – a purta]. substantiv femininumbelifere
UMBELIFÉRE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate cu flori dispuse în umbele. (< fr. ombellifères) substantiv femininumbelifere
umbeliféră s. f., g.-d. art. umbeliférei; pl. umbelifére substantiv femininumbeliferă
umbelifere n. pl. familie de plante caracterizate prin florile dispuse în umbele. substantiv femininumbelifere
UMBELIFÉRĂ, umbelifere, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, ale căror flori sunt dispuse în umbele; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă umbeliferă. – Din fr. ombellifère. substantiv femininumbeliferă
umbeliferă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | umbeliferă | umbelifera |
plural | umbelifere | umbeliferele | |
genitiv-dativ | singular | umbelifere | umbeliferei |
plural | umbelifere | umbeliferelor |