UMBÉLĂ s.f. (Bot.) Inflorescență în care pedunculele fiecărei flori pornesc toate din același punct și se ridică la aceeași înălțime. [< it. umbella, cf. fr. ombelle < lat. umbella – umbrelă]. substantiv feminin umbelă
UMBÉLĂ s. f. inflorescență racemoasă cu flori dispuse pe pedunculi, care pornesc din același punct și se ridică la aceeași înălțime. (< lat. umbella, fr. ombelle) substantiv feminin umbelă
umbélă s. f., g.-d. art. umbélei; pl. umbéle substantiv feminin umbelă
*umbélă f., pl. e (lat. umbella, umbrelă, dim. d. umbra, umbră). Bot. Florĭ așezate în formă de umbrelă, ca la umbelifere. substantiv feminin umbelă
umbelă f. Bot. reunire de rămurele ce pleacă dintr’un cotor și se resfiră ca razele unei umbrele, ex. pătrunjelul. substantiv feminin umbelă
UMBÉLĂ, umbele, s. f. Inflorescență în care pedunculii fiecărei floricele pornesc din același punct și se ridică la aceeași înălțime, ca pânza unei umbrele. – Din lat. umbella, fr. ombelle. substantiv feminin umbelă
umbelă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | umbelă | umbela |
plural | umbele | umbelele | |
genitiv-dativ | singular | umbele | umbelei |
plural | umbele | umbelelor |