UMANIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. 2. tr. A da viață, a însufleți. [< fr. humaniser]. adjectivumaniza
UMANIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. 2. tr. A da viață, a însufleți. [< fr. humaniser]. verb tranzitivumaniza
UMANIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. II. tr. a atribui animalelor, obiectelor, fenomenelor însușiri umane. (< fr. humaniser) verb tranzitivumaniza
umanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 umanizeáză verb tranzitivumaniza
umanizà v. 1. a face bun, uman, a civiliza; 2. fig. a face mai sociabil, a îmblânzi. verb tranzitivumanizà
UMANIZÁ, umanizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai omenos, mai apropiat de oameni. 2. Tranz. A căpăta trăsături, caracteristici apropiate de cele ale omului. – Din fr. humaniser. verb tranzitivumaniza
*umanizéz v. tr. (d. uman: fr. humaniser). Îmblînzesc, cĭoplesc sufletu: a umaniza un sălbatic. verb tranzitivumanizez
umanizat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | umanizat | umanizatul | umanizată | umanizata |
plural | umanizați | umanizații | umanizate | umanizatele | |
genitiv-dativ | singular | umanizat | umanizatului | umanizate | umanizatei |
plural | umanizați | umanizaților | umanizate | umanizatelor |