UMANIZÁRE s.f. Acțiunea de a umaniza și rezultatul ei; însuflețire; civilizare. [< umaniza]. substantiv feminin umanizare
umanizáre s. f., g.-d. art. umanizắrii substantiv feminin umanizare
UMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) umaniza și rezultatul ei. – V. umaniza. substantiv feminin umanizare
UMANIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. 2. tr. A da viață, a însufleți. [< fr. humaniser]. verb tranzitiv umaniza
UMANIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. II. tr. a atribui animalelor, obiectelor, fenomenelor însușiri umane. (< fr. humaniser) verb tranzitiv umaniza
umanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 umanizeáză verb tranzitiv umaniza
umanizà v. 1. a face bun, uman, a civiliza; 2. fig. a face mai sociabil, a îmblânzi. verb tranzitiv umanizà
UMANIZÁ, umanizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai omenos, mai apropiat de oameni. 2. Tranz. A căpăta trăsături, caracteristici apropiate de cele ale omului. – Din fr. humaniser. verb tranzitiv umaniza
*umanizéz v. tr. (d. uman: fr. humaniser). Îmblînzesc, cĭoplesc sufletu: a umaniza un sălbatic. verb tranzitiv umanizez
| umanizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | umanizare | umanizarea |
| plural | umanizări | umanizările | |
| genitiv-dativ | singular | umanizări | umanizării |
| plural | umanizări | umanizărilor | |