UMANIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. 2. tr. A da viață, a însufleți. [< fr. humaniser]. verb tranzitiv umaniza
UMANIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) face mai omenos, mai milos; a (se) civiliza. II. tr. a atribui animalelor, obiectelor, fenomenelor însușiri umane. (< fr. humaniser) verb tranzitiv umaniza
umanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 umanizeáză verb tranzitiv umaniza
umanizà v. 1. a face bun, uman, a civiliza; 2. fig. a face mai sociabil, a îmblânzi. verb tranzitiv umanizà
UMANIZÁ, umanizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai omenos, mai apropiat de oameni. 2. Tranz. A căpăta trăsături, caracteristici apropiate de cele ale omului. – Din fr. humaniser. verb tranzitiv umaniza
*umanizéz v. tr. (d. uman: fr. humaniser). Îmblînzesc, cĭoplesc sufletu: a umaniza un sălbatic. verb tranzitiv umanizez
| umaniza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) umaniza | umanizare | umanizat | umanizând | singular | plural | ||
| umanizând | umanizați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | umanizez | (să) umanizez | umanizam | umanizai | umanizasem | |
| a II-a (tu) | umanizezi | (să) umanizezi | umanizai | umanizași | umanizaseși | ||
| a III-a (el, ea) | umanizează | (să) umanizai | umaniza | umaniză | umanizase | ||
| plural | I (noi) | umanizăm | (să) umanizăm | umanizam | umanizarăm | umanizaserăm | |
| a II-a (voi) | umanizați | (să) umanizați | umanizați | umanizarăți | umanizaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | umanizează | (să) umanizeze | umanizau | umanizară | umanizaseră | ||