umanism definitie

UMANÍSM s.n. 1. Orientare progresistă a gândirii epocii Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a proclamat libertatea personalității umane. ♦ Ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane. 2. (P. ext.) Atitudine, manifestare umanitaristă sau umană. [< fr. humanisme, cf. it. umanismo]. substantiv neutruumanism

*umanízm n. (d. uman). Direcțiunea învățăturiĭ Renașteriĭ, care a introdus studiu limbiĭ și literaturiĭ latine și greceștĭ, în care ĭa [!] considera modelu perfecțiuniĭ umane. substantiv neutruumanizm

umanism n. direcțiunea științifică a Renașterii, care vedea în vieața și literatura popoarelor clasice modelul perfecțiunii umane și cu râvnă entuziastă căuta să pătrunză într'însa. substantiv neutruumanism

UMANÍSM s. n. 1. mișcare culturală și orientare progresistă a gândirii din epoca Renașterii, apărută ca expresie a luptei împotriva feudalismului și scolasticii, care a însemnat o puternică afirmare a preocupării față de om, promovând, în opoziție cu ideologia și cultura medievală, o cultură militând pentru dezvoltarea multilaterală a personalității, pe baza culturii antice. 2. ansamblul ideilor și concepțiilor care exprimă aprecierea demnității și libertății omului, grija față de om și de valorile materiale și spirituale ale existenței sale, caracterizat prin cerința dezvoltării continue și multilaterale a personalității umane. ◊ (p. ext.) atitudine, manifestare umanitară sau umană. (< fr. humanisme, germ. Humanismus) substantiv neutruumanism

umanísm s. n. substantiv neutruumanism

UMANÍSM s. n. 1. Doctrină care are în centru omul, bunăstarea și demnitatea lui, încrederea în rațiunea umană. 2. Mișcare intelectuală europeană din epoca Renașterii care promova studiul literaturii clasice din Grecia și din Roma, entuziasmul față de om și natură, compatibilă însă cu credința religioasă. – Din fr. humanisme, germ. Humanismus. substantiv neutruumanism