umărár și -erár n., pl. e (după lat. humĕrale, un fel de manta militară. V. umeral. Cp. cu epolet). Vechĭ (Dos.). Un fel de pelerină (V. omofor). Azĭ. Cuĭer portativ (o scîndurică atîrnată orizontal pe care se întinde un surtuc ș. a.). substantiv neutruumărar
umărar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | umărar | umărarul |
plural | umărare | umărarele | |
genitiv-dativ | singular | umărar | umărarului |
plural | umărare | umărarelor |