uluitór (-lu-i-) adj. m., pl. uluitóri; f. sg. și pl. uluitoáre adjectivuluitor
ULUITÓR, -OÁRE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor. adjectivuluitor
uluitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | uluitor | uluitorul | uluitoare | uluitoarea |
plural | uluitori | uluitorii | uluitoare | uluitoarele | |
genitiv-dativ | singular | uluitor | uluitorului | uluitoare | uluitoarei |
plural | uluitori | uluitorilor | uluitoare | uluitoarelor |