www.ReduPedia.ro
Definitie ului - ce inseamna ului - Dex Online

ului definitie

uluí (-iésc, -ít), vb. – A uimi, a zăpăci. Origine necunoscută. S-a vrut să se explice prin mag. hulani „a cădea” (Drăganu, Dacor., VI, 303); prin mag. vallani „a investiga” (Gáldi, Dict., 167); sau prin sb. uloviti „a prinde vînatul” (Scriban); dar aceste explicații nu par suficiente. – Der. uluială, s. f. (zăpăceală); uluitor, s. f. (uimitor, care uluiește). verb tranzitiv ului

uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă verb tranzitiv ului

uluì v. a se zăpăci. [Origină necunoscută]. verb tranzitiv uluì

ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „a prinde, a surprinde”. verb tranzitiv ului

uluĭésc v. tr. (vsl. sîrb. uloviti, a prinde [vînat], d. loviti, a prinde, a vîna; rus. ulovitĭ, a prinde, a surprinde. V. lovesc). Uĭmesc, zăpăcesc, fac să nu maĭ știe ce face: vestea ceĭa l-a uluit. V. refl. Mă zăpăcesc grozav, mă încurc: s´a uluit de frumuseța [!] eĭ. V. uĭmesc. verb tranzitiv uluĭesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului ului

ului   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ului uluire uluit uluind singular plural
uluind uluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) uluiesc (să) uluiesc uluiam uluii uluisem
a II-a (tu) uluiești (să) uluiești uluiai uluiși uluiseși
a III-a (el, ea) uluiește (să) uluiai uluia ului uluise
plural I (noi) uluim (să) uluim uluiam uluirăm uluiserăm
a II-a (voi) uluiți (să) uluiți uluiați uluirăți uluiserăți
a III-a (ei, ele) uluiesc (să) uluiască uluiau ului uluiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z