ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc. adjectiv uluci
ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc. verb tranzitiv uluci
| ulucit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ulucit | ulucitul | ulucită | ulucita |
| plural | uluciți | uluciții | ulucite | ulucitele | |
| genitiv-dativ | singular | ulucit | ulucitului | ulucite | ulucitei |
| plural | uluciți | uluciților | ulucite | ulucitelor | |