ULUCÍ, ulucesc, vb. IV. Tranz. A face un uluc (4). – Din uluc. adjectivuluci
ulucit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ulucit | ulucitul | ulucită | ulucita |
plural | uluciți | uluciții | ulucite | ulucitele | |
genitiv-dativ | singular | ulucit | ulucitului | ulucite | ulucitei |
plural | uluciți | uluciților | ulucite | ulucitelor |