ulúbă (-be), s. f. – 1. Fiecare din cele două prăjini de la car, trăsură etc. între care se înhamă calul. – 2. (Arg.) Picior. – Var. hulubă, hlubă, hlo(a)bă. Rut. oh(o)loblja, pol. holoble (Cihac, II, 139). substantiv femininulubă
HULÚBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s. f.] – Din ucr. holoblja. substantiv femininhulubă
ulubă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ulubă | uluba |
plural | ulube | ulubele | |
genitiv-dativ | singular | ulube | ulubei |
plural | ulube | ulubelor |