ULTRAMONTANÍSM s.n. Curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. [< fr. ultramontanisme]. substantiv neutruultramontanism
ULTRAMONTANÍSM s. n. curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. (< fr. ultramontanisme) substantiv neutruultramontanism
*ultramontanízm n. Doctrina ultramontanilor. substantiv neutruultramontanizm
ultramontanism n. doctrină religioasă a ultramontanilor. substantiv neutruultramontanism
ULTRAMONTANÍSM s. n. Ansamblul manifestărilor obediente ale capilor Bisericii catolice din țările occidentale față de Roma în sec. XIX; p. ext. atitudine centralistă din partea bisericii catolice. – Din fr. ultramontanisme. substantiv neutruultramontanism
ultramontanism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ultramontanism | ultramontanismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ultramontanism | ultramontanismului |
plural | — | — |