ULTRAGIÉRE s.f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; insultare, ofensare; ultraj. [Pron. -gi-e-. / < ultragia]. substantiv feminin ultragiere
ultragiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri substantiv feminin ultragiere
ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia. substantiv feminin ultragiere
ULTRAGIÁ vb. I. tr. A insulta (un reprezentant al autorității) în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) a ataca, a jigni, a ofensa. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. outrager]. verb tranzitiv ultragia
ULTRAGIÁ vb. tr. a săvârși un ultraj; (p. ext.) a jigni, a ofensa, a insulta. (după fr. outrager) verb tranzitiv ultragia
ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind) verb tranzitiv ultragia
ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager). verb tranzitiv ultragia
*ultragiéz v. tr. (fr. outrager; it. oltraggiare). Aduc injuria cea maĭ gravă cu fapta saŭ cu vorba. Insult un funcționar în exercițiu funcțiuniĭ. Fig. Mînuĭesc prost, jignesc: a ultragia arta, morala. verb tranzitiv ultragiez
| ultragiere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ultragiere | ultragierea |
| plural | ultragieri | ultragierile | |
| genitiv-dativ | singular | ultragieri | ultragierii |
| plural | ultragieri | ultragierilor | |