ultimul definitie
- Vezi aici mai multe rimeultimul
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuul
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuult
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuul
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cumul
ÚLTIM, -Ă adj. Cel din urmă. ♦ Ultima oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri sosite la redacție. [< lat. ultimus, superlativ al lui ultra – dincolo, cf. fr. ultime, it. ultimo]. adjectivultim
ÚLTIM, -Ă adj. cel din urmă. ♦ ă oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri sosite la redacție. (< lat. ultimus, it. ultimo) adjectivultim
últim adj. m., pl. últimi; f. últimă, pl. últime, art. últimele adjectivultim
*últim, -ă adj. (lat. últimus, superlativu d. ultra, dincolo). Cel din urmă (rămas orĭ sosit): ultimu gologan, ultima vorbă. V. penultim. adjectivultim
ultim a. cel din urmă. adjectivultim
ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima oră = rubrică dintr-o gazetă având cele mai noi știri. – Din lat. ultimus, it. ultimo. adjectivultim
ultimul răcnet expr. moda zilei. adjectivultimulrăcnet