ULTIMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de ultimatum. [Cf. fr. ultimativ]. adjectivultimativ
ULTIMATÍV, -Ă adj. cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. (< fr. ultimatif) adjectivultimativ
ultimatív adj. m., pl. ultimatívi; f. ultimatívă, pl. ultimatíve adjectivultimativ
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. adjectivultimativ
ultimativ adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ultimativ | ultimativul | ultimativă | ultimativa |
plural | ultimativi | ultimativii | ultimative | ultimativele | |
genitiv-dativ | singular | ultimativ | ultimativului | ultimative | ultimativei |
plural | ultimativi | ultimativilor | ultimative | ultimativelor |