ulmi definitie

credit rapid online ifn

ulm (-mi), s. m. – Arbore cu scoarța netedă și cu lemn tare (Olmus campestris). – Megl. ulm, uólm. Lat. ŭlmus (Pușcariu 1792; REW 9036; cf. Philippide, Principii, 67), cf. it., sp., port. olmo, prov. olme, fr. orme, cat. olm.Der. ulmet, s. n. (pădure de ulmi). substantiv masculinulm

ulm s. m., pl. ulmi substantiv masculinulm

credit rapid online ifn

1) ulm m. (lat. ŭlmus, it, sp. pg. olmo, sard. ulmu, pv. oume, fr. orme). Un frumos copac de pădure (ulmus campestris). Scoarța luĭ e astringentă, ĭar lemnu bun de făcut căruțe. substantiv masculinulm

ulm m. frumos arbore al cărui lemn, dur și solid, se întrebuințează la facerea căruțelor. (Ulmus campestris). [Lat. ULMUS]. substantiv masculinulm

ULM, ulmi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști cu scoarța în general netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne și asimetrice zimțate pe margini, albicioase și cu peri moi pe dos, al căror lemn tare este folosit în rotărie (Ulmus). ◊ Ulm de câmp = arbore înalt, cu scoarță groasă, negricioasă, cu lemn rezistent, greu și elastic, folosit în industria casnică (Ulmus carpinifolia). Ulm de munte = arbore înalt, cu scoarță subțire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Lat. ulmus. substantiv masculinulm

2) ulm v. tr. V. adulmec. verb tranzitivulm

ulmà (și ulmì) v. 1. a adulmeca: îl ulmară copoii OD.; 2. fig. a simți observând: îl și ulmi că are ochi de femeie POP. [Vechiu-rom, olmu, miros de fiară = lat. *OLMEN (din OLERE, a mirosi)]. verb tranzitivulmà

ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. (Pop.) A adulmeca; p. ext. a urmări. – Din urma2. verb tranzitivulma

ulmà (și ulmì) v. 1. a adulmeca: îl ulmară copoii OD.; 2. fig. a simți observând: îl și ulmi că are ochi de femeie POP. [Vechiu-rom, olmu, miros de fiară = lat. *OLMEN (din OLERE, a mirosi)]. verb tranzitivulmà

ulmésc v. tr. V. adulmec. verb tranzitivulmesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiulmi

ulmi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)ulmi ulmire ulmit ulmind singular plural
ulmind ulmiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ulmesc (să)ulmesc ulmeam ulmii ulmisem
a II-a (tu) ulmești (să)ulmești ulmeai ulmiși ulmiseși
a III-a (el, ea) ulmește (să)ulmeai ulmea ulmi ulmise
plural I (noi) ulmim (să)ulmim ulmeam ulmirăm ulmiserăm
a II-a (voi) ulmiți (să)ulmiți ulmeați ulmirăți ulmiserăți
a III-a (ei, ele) ulmesc (să)ulmească ulmeau ulmi ulmiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z