ULITÚRĂ, ulituri, s. f. (Reg.) Nume dat unei păsări domestice care face stricăciuni, care trebuie gonită. – Din uliu + suf. -itură. substantiv femininulitură
ulitură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ulitură | ulitura |
plural | ulituri | uliturile | |
genitiv-dativ | singular | ulituri | uliturii |
plural | ulituri | uliturilor |