ULICÚȚĂ, ulicuțe, s. f. (Reg.) Ulicioară. – Din ul[iță] + suf. -ic-uță. substantiv femininulicuță
ulicuță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ulicuță | ulicuța |
plural | ulicuțe | ulicuțele | |
genitiv-dativ | singular | ulicuțe | ulicuței |
plural | ulicuțe | ulicuțelor |