ulicioáră s. f., g.-d. art. ulicioárei; pl. ulicioáre substantiv femininulicioară
ulicĭoară f., pl. e (dim. d. uliță). Uliță mică, stradelă. substantiv femininulicĭoară
ULICIOÁRĂ, ulicioare, s. f. Diminutiv al lui uliță; hudiță. – Uliță + suf. -ioară. substantiv femininulicioară
ulicioară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ulicioară | ulicioara |
plural | ulicioare | ulicioarele | |
genitiv-dativ | singular | ulicioare | ulicioarei |
plural | ulicioare | ulicioarelor |