ulițarnic, -ă, ulițarnici, -e s. m., s. f. v. ulițar adjectivulițarnic
ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice adjectivulițarnic
ulițár(nic), -ă adj. (d. uliță). Fam. Căruĭa-ĭ place să stea mult pe uliță: copil ulițarnic. adjectivulițarnic
ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic. adjectivulițarnic
ulițarnic | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ulițarnic | ulițarnicul | ulițarnică | ulițarnica |
plural | ulițarnici | ulițarnicii | ulițarnice | ulițarnicele | |
genitiv-dativ | singular | ulițarnic | ulițarnicului | ulițarnice | ulițarnicei |
plural | ulițarnici | ulițarnicilor | ulițarnice | ulițarnicelor |