ulĭ m., pl. tot așa (ung. ölü, ölyü și ölyv). O pasăre răpitoare diurnă mare cît cĭoara orĭ și maĭ mică (erete). Sînt de multe felurĭ. – Și uléŭ (Cant. și Gr. Al.). V. șoĭm. substantiv masculinulĭ
uléŭ, V. ulĭ. substantiv masculinuleŭ
| uleu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | uleu | uleul |
| plural | ulei | uleii | |
| genitiv-dativ | singular | uleu | uleului |
| plural | ulei | uleilor | |