ulema definitie

ulemá (-ále), s. f. – Doctor în legi la mahomedani. Tc. (arab.) ulema (Șeineanu, III, 126), cf. sb., sp. ulema. substantiv femininulema

ulemá s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále, art. ulemálele substantiv femininulema

*ulemá f., pl. ale (turc. ar. ulema și ülema, pl. d. alim, erudit, învățat). Teolog și legist la musulmanĭ (imam, muftiŭ, cadiŭ). – Și ulama. substantiv femininulema

ulemà f. teolog și legist muzulman (imam, muftiu, cadiu): voi, ulemale, rugați pentru Șahul și oștile sale! BOL. [Turc. ULEMA, savant]. substantiv femininulemà

ULEMÁ, ulemale, s. f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuții de legiuitor). – Din tc. ulema. substantiv femininulema