uleiére (rar) s. f., g.-d. art. uleiérii; pl. uleiéri substantiv femininuleiere
ULEIÉRE, uleieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a uleia și rezultatul ei. [Pr.: -le-ie-] – V. uleia. substantiv femininuleiere
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd verb tranzitivuleia
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. verb tranzitivuleia
uleiere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uleiere | uleierea |
plural | uleieri | uleierile | |
genitiv-dativ | singular | uleieri | uleierii |
plural | uleieri | uleierilor |