ULEIÁT, -Ă, uleiați, -te, adj. Uns, impregnat de ulei2. [Pr.: -le-iat. – Var.: oleiát, -ă adj.] – V. uleia. adjectivuleiat
uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd verb tranzitivuleia
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. verb tranzitivuleia
uleiat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | uleiat | uleiatul | uleiată | uleiata |
plural | uleiați | uleiații | uleiate | uleiatele | |
genitiv-dativ | singular | uleiat | uleiatului | uleiate | uleiatei |
plural | uleiați | uleiaților | uleiate | uleiatelor |