uleiá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiáză, 1 pl. uleiém; conj. prez. 3 să uleiéze; ger. uleínd verb tranzitivuleia
ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei2; a oloi3. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I] – Din ulei2. verb tranzitivuleia
uleia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)uleia | uleiere | uleiat | uleind | singular | plural | ||
uleind | uleiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | uleiez | (să)uleiez | uleiam | uleiai | uleiasem | |
a II-a (tu) | uleiezi | (să)uleiezi | uleiai | uleiași | uleiaseși | ||
a III-a (el, ea) | uleiază | (să)uleiai | uleia | uleie | uleiase | ||
plural | I (noi) | uleiem | (să)uleiem | uleiam | uleiarăm | uleiaserăm | |
a II-a (voi) | uleiați | (să)uleiați | uleiați | uleiarăți | uleiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | uleiază | (să)uleieze | uleiau | uleiară | uleiaseră |