ULCERÁRE s.f. Faptul de a ulcera; ulcerație. [< ulcera]. substantiv femininulcerare
ULCERÁ vb. I. 1. refl. (Despre un țesut) A deveni ulceros. 2. tr. A cauza o ulcerație. 3. (Fig.) A îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. [< fr. ulcérer]. verb tranzitivulcera
ULCERÁ vb. I. refl. (despre un țesut) a deveni ulceros. II. tr. 1. a cauza o ulcerație. 2. (fig.) a îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. (< fr. ulcérer) verb tranzitivulcera
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză verb tranzitivulcera
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. verb tranzitivulcera
*ulceréz v. tr. (lat. úlcero, -áre). Med. Fac să ĭasă ulcere: a ulcera un picĭor. Fig. Rănesc adînc sufletu: această vorbă l-a ulcerat. verb tranzitivulcerez
ulcerare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ulcerare | ulcerarea |
plural | ulcerări | ulcerările | |
genitiv-dativ | singular | ulcerări | ulcerării |
plural | ulcerări | ulcerărilor |