ULCERÁ vb. I. 1. refl. (Despre un țesut) A deveni ulceros. 2. tr. A cauza o ulcerație. 3. (Fig.) A îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. [< fr. ulcérer]. verb tranzitivulcera
ULCERÁ vb. I. refl. (despre un țesut) a deveni ulceros. II. tr. 1. a cauza o ulcerație. 2. (fig.) a îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. (< fr. ulcérer) verb tranzitivulcera
ulcerá (a ~) vb., ind. prez. 3 ulcereáză verb tranzitivulcera
ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer. verb tranzitivulcera
*ulceréz v. tr. (lat. úlcero, -áre). Med. Fac să ĭasă ulcere: a ulcera un picĭor. Fig. Rănesc adînc sufletu: această vorbă l-a ulcerat. verb tranzitivulcerez
ulcera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ulcera | ulcerare | ulcerat | ulcerând | singular | plural | ||
ulcerând | ulcerați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ulcerez | (să)ulcerez | ulceram | ulcerai | ulcerasem | |
a II-a (tu) | ulcerezi | (să)ulcerezi | ulcerai | ulcerași | ulceraseși | ||
a III-a (el, ea) | ulcerează | (să)ulcerai | ulcera | ulceră | ulcerase | ||
plural | I (noi) | ulcerăm | (să)ulcerăm | ulceram | ulcerarăm | ulceraserăm | |
a II-a (voi) | ulcerați | (să)ulcerați | ulcerați | ulcerarăți | ulceraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ulcerează | (să)ulcereze | ulcerau | ulcerară | ulceraseră |