ulamá (-ále), s. f. – Ciucure, franj. Tc. ulama (Candrea). temporarulama
2) ulamá, V. ulema. temporarulama
*ulemá f., pl. ale (turc. ar. ulema și ülema, pl. d. alim, erudit, învățat). Teolog și legist la musulmanĭ (imam, muftiŭ, cadiŭ). – Și ulama. temporarulema