ujujít (reg.) adj. m., pl. ujujíți; f. ujujítă, pl. ujujíte adjectivujujit
UJUJÍT, -Ă, ujujiți, -te, adj. (Reg.) Uscat2 (I 1). Vreascuri ujujite. – Cf. sl. u s u š i t i. adjectivujujit
ujujit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ujujit | ujujitul | ujujită | ujujita |
plural | ujujiți | ujujiții | ujujite | ujujitele | |
genitiv-dativ | singular | ujujit | ujujitului | ujujite | ujujitei |
plural | ujujiți | ujujiților | ujujite | ujujitelor |