újbă (reg.) s. f., g.-d. art. újbei; pl. újbe substantiv feminin ujbă
ÚJBĂ, ujbe, s. f. Cui de lemn de care se leagă vâsla unei ambarcațiuni; strapazan. – Et. nec. substantiv feminin ujbă
| ujbă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | 'ujbă | 'ujba |
| plural | 'ujbe | 'ujbele | |
| genitiv-dativ | singular | 'ujbe | 'ujbei |
| plural | 'ujbe | 'ujbelor | |