uĭtucíe f. Vest. Defectu de a fi uĭtuc. – Și -ăcíe (vest) și -uceálă, pl. elĭ. substantiv femininuĭtucie
UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală. substantiv femininuituceală
uituceală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uituceală | uituceala |
plural | uituceli | uitucelile | |
genitiv-dativ | singular | uituceli | uitucelii |
plural | uituceli | uitucelilor |