uitătură definitie

uitătúră s. f., g.-d. art. uitătúrii; pl. uitătúri substantiv femininuitătură

uĭtătúră f., pl. ĭ. Modu de a te uĭta (de a privi), privire, căutătură: hoțu se cunoaște după uĭtătură. Aruncătură de ochĭ: am observat dintr´o uĭtătură. substantiv femininuĭtătură

uĭtătúră f., pl. ĭ. Privire: a arunca o uĭtătură asupra cuĭva. substantiv femininuĭtătură

uitătură f. privire, aruncătură de ochi. substantiv femininuitătură

UITĂTÚRĂ, uitături, s. f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ♦ Fel de a se uita2, de a privi; căutătură. – Uita + suf. -ătură. substantiv femininuitătură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuitătură

uitătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular uitătu uitătura
plural uitături uităturile
genitiv-dativ singular uitături uităturii
plural uitături uităturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z