uĭtăcíe, V. uĭtucie. substantiv femininuĭtăcie
uĭtucíe f. Vest. Defectu de a fi uĭtuc. – Și -ăcíe (vest) și -uceálă, pl. elĭ. substantiv femininuĭtucie
uităcie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uităcie | uităcia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | uităcii | uităciei |
plural | — | — |