UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1. substantiv femininui
ui (pop.) interj. verbui
uire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | uire | uirea |
plural | uiri | uirile | |
genitiv-dativ | singular | uiri | uirii |
plural | uiri | uirilor |