UI1 interj. 1. Exclamație (repetată) prin care se introduc uneori chiuiturile la dansurile populare. 2. Vai! ah! of! invariabilui
UI interj. (Pop.) 1. Vai! ah! of! 2. (Adesea repetat) Strigăt (de voie bună) care însoțește chiuiturile. – Onomatopee. invariabilui
ÚIE, ui, s. f. (Ornit.; reg.) Șoricar. substantiv femininuie
uie f. Zool. șorecar (Buteo). [Ung. ÖLYÜ]. substantiv femininuie
UÍ2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1. verbui
ui (pop.) interj. verbui
ui invariabil | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ui | uire | uit | uind | singular | plural | ||
uind | uiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | uiesc | (să)uiesc | uiam | uii | uisem | |
a II-a (tu) | uiești | (să)uiești | uiai | uiși | uiseși | ||
a III-a (el, ea) | uiește | (să)uiai | uia | ui | uise | ||
plural | I (noi) | uim | (să)uim | uiam | uirăm | uiserăm | |
a II-a (voi) | uiți | (să)uiți | uiați | uirăți | uiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | uiesc | (să)uiască | uiau | uiră | uiseră |