uguit definitie
- Vezi aici mai multe rimeuguit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuug
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuugu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuit
uguít s. n. substantiv neutruuguit
UGUÍT s. n. Faptul de a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele; gângurit, uguire. – V. ugui. substantiv neutruuguit
uguí (-úi, -ít), vb. – A gînguri porumbelul sau turturelul. Creație expresivă, cf. gunguri, gîgîi și uhu, interj. (imită glasul cucuvelei). verbugui
ugui, uguie (pers. a III-a sg.) v. i. (d. îndrăgostiți) a-și spune vorbe de dragoste unul altuia. verbugui
uguí (a ~) vb., ind. prez. 3 úguie, imperf. 3 sg. uguiá; conj. prez. 3 să úguie verbugui
UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2). – Onomatopee. verbugui
uguĭésc v. intr. Teod. Gunguresc. verbuguĭesc
gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte [!] de a putea vorbi și despre vocea porumbilor [!] și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc. verbgungunesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuguit
| uguit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | uguit | uguitul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | uguit | uguitului |
| plural | — | — | |