uguire definitie
- Vezi aici mai multe rime uguire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu ug
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu ugu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu re
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ire
uguíre s. f., g.-d. art. uguírii; pl. uguíri substantiv femininuguire
UGUÍRE, uguiri, s. f. Faptul de a ugui; gângurire, uguit. – V. ugui. substantiv femininuguire
uguí (-úi, -ít), vb. – A gînguri porumbelul sau turturelul. Creație expresivă, cf. gunguri, gîgîi și uhu, interj. (imită glasul cucuvelei). verbugui
ugui, uguie (pers. a III-a sg.) v. i. (d. îndrăgostiți) a-și spune vorbe de dragoste unul altuia. verbugui
uguí (a ~) vb., ind. prez. 3 úguie, imperf. 3 sg. uguiá; conj. prez. 3 să úguie verbugui
UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2). – Onomatopee. verbugui
uguĭésc v. intr. Teod. Gunguresc. verbuguĭesc
gungunésc și gungurésc v. intr. (imit. înrudit cu gînganie și a gîgîi). Se zice despre vocea copiilor în ainte [!] de a putea vorbi și despre vocea porumbilor [!] și turturelelor. – Și gînguresc, gîngurez și uguĭesc. verbgungunesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiuguire
| uguire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | uguire | uguirea |
| plural | uguiri | uguirile | |
| genitiv-dativ | singular | uguiri | uguirii |
| plural | uguiri | uguirilor | |