UGNÍ, ugnesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se mira, a fi uimit. substantiv femininugni
ugnire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ugnire | ugnirea |
plural | ugniri | ugnirile | |
genitiv-dativ | singular | ugniri | ugnirii |
plural | ugniri | ugnirilor |