UGNÍ, ugnesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se mira, a fi uimit. verbugni
ugni verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ugni | ugnire | ugnit | ugnind | singular | plural | ||
ugnind | ugniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ugnesc | (să)ugnesc | ugneam | ugnii | ugnisem | |
a II-a (tu) | ugnești | (să)ugnești | ugneai | ugniși | ugniseși | ||
a III-a (el, ea) | ugnește | (să)ugneai | ugnea | ugni | ugnise | ||
plural | I (noi) | ugnim | (să)ugnim | ugneam | ugnirăm | ugniserăm | |
a II-a (voi) | ugniți | (să)ugniți | ugneați | ugnirăți | ugniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ugnesc | (să)ugnească | ugneau | ugniră | ugniseră |