ugilít (reg.) adj. m., pl. ugilíți; f. ugilítă, pl. ugilíte adjectivugilit
ugilít, -ă adj. (var. din uvilit, ofilit). Nord. Plin de suferință, slăbit. Adv. A mîrnîi ugilit. adjectivugilit
ugilit a. și adv. Mold. umilit, tânguitor: începe a mârnăi ugilit printre gard CR. [Origină necunoscută]. adjectivugilit
UGILÍT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – Cf. o f i l i t. adjectivugilit
ugilit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ugilit | ugilitul | ugilită | ugilita |
plural | ugiliți | ugiliții | ugilite | ugilitele | |
genitiv-dativ | singular | ugilit | ugilitului | ugilite | ugilitei |
plural | ugiliți | ugiliților | ugilite | ugilitelor |