ughi s. m., pl. ughi substantiv masculinughi
ughĭ m., pl. tot așa (prescurtare d. bg. Ugrinŭ, vsl. Ongrinŭ, Ungur, bg. ugŭrski, vsl. ongrĭskŭ, unguresc). Vechĭ. Galben unguresc, în valoare de 200 de banĭ vechĭ (Ĭorga, Negoț. 215). substantiv masculinughĭ
UGHI, ughi, s. m. Veche monedă maghiară de aur; galben unguresc. – Din pol. ug (= zlatu ugrusku). substantiv masculinughi
ughiu m. od. galben unguresc în valoare de 200 bani vechi: se opria din tribut 5000 ughi BĂLC. [Lit. unguresc (bulg. UGRIN, ungur); v. magiar). substantiv masculinughiu
ughi substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'ughi | 'ughiul |
plural | 'ughi | 'ughii | |
genitiv-dativ | singular | 'ughi | 'ughiului |
plural | 'ughi | 'ughilor |