UDÍ, udesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A rămâne pe loc. verbudi
udi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)udi | udire | udit | udind | singular | plural | ||
udind | udiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | udesc | (să)udesc | udeam | udii | udisem | |
a II-a (tu) | udești | (să)udești | udeai | udiși | udiseși | ||
a III-a (el, ea) | udește | (să)udeai | udea | udi | udise | ||
plural | I (noi) | udim | (să)udim | udeam | udirăm | udiserăm | |
a II-a (voi) | udiți | (să)udiți | udeați | udirăți | udiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | udesc | (să)udească | udeau | udiră | udiseră |