udare definitie

2) ud, a -á v. tr. (lat. udare). Stropesc orĭ moĭ în apă orĭ în alt lichid: a uda florile. Fig. A uda un prînz, a oferi și vin. A uda un galon, a face cinste că l-aĭ obținut. verb tranzitiv ud

udá (a ~) vb., ind. prez. 3 údă verb tranzitiv uda

udà v. a muia, a stropi: a uda florile; fig. a uda cu lacrimi. [Lat. UDARE]. verb tranzitiv udà

UDÁ, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă ori cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a-și potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare. verb tranzitiv uda

a se uda toată expr. (vulg. – d. femei) a se excita; a simți o atracție fizică deosebită pentru un bărbat. verb tranzitiv aseudatoată

a uda prânzul expr. a bea tot timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. verb tranzitiv audaprânzul

a uda aldămașul expr. (pop.) a bea după încheierea unei tranzacții de vânzare-cumpărare. verb tranzitiv audaaldămașul

a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii expr. (glum., eufem.) a merge la W.C. verb tranzitiv aseducesădeauntelefon