udătură definitie

udătură, udături s. f. băutură alcoolică substantiv femininudătură

udătúră s. f., g.-d. art. udătúrii; pl. udătúri substantiv femininudătură

udătúră f., pl. ĭ. Felu de a uda: așa udătură (ca: o ploaĭe bună) halal ! Vest. Băutură: nicĭ mîncare, nicĭ udătură. Est. Bucate preparate la foc (nu uscăturĭ), ca: borșu, sarmalele, friptura și chear [!] și brînza: Ĭa [!] s´apropia, Și îĭ aducea Prînz de udătură, Vin de băutură (Mîn. Argeș). Fertură [!], sorbitură. V. legumă. substantiv femininudătură

udătură f. 1. efectul udării; 2. tot ce servă țăranului spre a face mămăliga să lunece pe gât (ceapă, borș, varză, castraveți; cartofi, terciu): altă udătură n’aveau CR. substantiv femininudătură

UDĂTÚRĂ, udături, s. f. 1. Udare, stropire. ♦ Faptul de a fi ud, umed; umezeală. 2. (Pop. și fam.) Băutură (alcoolică). 3. (Reg.) Mâncare (frugală). – Uda + suf. -ătură. substantiv femininudătură